Tufari fără opinii

Ați fost ca brazii, drepți,

pe fermele poziții.

Al cui, azi ați ajuns adepți, 

cu bârfe și ambiții?

Ce îngrășăminte ați folosit, 

de se usucă spinii?

Și oare cum ați devenit, 

tufari, fără opinii?

 În căutarea unei vieți mai bune,

Prin lumea toată suntem rășchirați,

Iar, între zori și soarele-apune,

Nu ne vedem părinți, copii și frați.

Fiind mereu în goana de avere,

Golim de sucuri, trupul dăunat,

Ca într-o zi, treziți fără putere,

Să înțelegem, nimic n-am adunat.

Case pustii, familii părăsite,

Zac prin cortinele cu flori,

Cum am putut oare admite,

Schimbarea vechilor valori?

Ce-am adunat, jertfe și premii,

Și-am pus Mamonei pe altar,

Nu este veșnic, doar al vremii,

Și au fost culese în zadar.

Va fi un alt sistem al plății,

Să știm, la judecata de apoi,

Vom pune pe cântarul judecății,

Ce a rămas din omenesc în noi.

De ne trezim, vom înțelege,

În vistierie, ce e cerut să adunăm,

Având respect de veche lege,

De cei trecuți, o obligație purtăm.

Oriunde și orice ajunși odată,

Popor, prin lumea-ntreagă răspândit,

Un lucru, ne e cerut răsplată:

Să nu uităm, de unde am pornit.

Tezaur drept să crească,

Ce din străbuni îl moșteneam,

Cu dor de casă părintească,

Fără sfârșit, și Dragoste de neam.

Să cred

Se înalță gândurile sus,

Către Cel, ce toate știe și le vede,

Te roagă cel, cu sufletul distrus,

Dă-mi doar putere de a crede.

 

Eu nu sunt, cel mai bun creștin,
Nici nu pretind să fiu aproape,
Dar una știu, nu sunt cretin,
N-amestic Dumnezeu cu vrăji și horoscoape.

Chiar dacă trupul îmi putrezește,
Și sufletul aproape-i mort,
Precum o cruce, mă păzește,
Durerea ce mi-e dată să o port.

Pot fi sărac printre bogați,
Pot fi bogat în sărăcie,
Dar nu în viață ce silit băgați,
Plină de pompă, fală și fățărnicie.

Eu sunt cum sunt și cred cum pot,
Și sper să cred cât voi avea putere,
Doar una cer și asta-i tot,
Să cred în oameni și în Înviere!

Frământat de clandestine,

Celebrează sărbători străine.

Neam nostalgic de cârmoji,

Fără stimă de strămoşi,

Fericit sub ocupare,

Nici ruşine nu mai are,

Iar mândria-i de prisos,

Când mai cade câte-un os.

Ce drept mai avem la existență sub soare?

Ce drept mai avem la existență sub soare,

Când tot ce e sfânt, noi călcăm în picioare?

Închinăm reverențe în stânga și-n dreapta,

Una vorbim... alta e fapta.

Libertatea o ținem țintuită în lanțuri,

Demnitatea, onoarea aruncate în șanțuri,

Creații trecute transformate în scrum,

Cândva creativ popor de consum,

Împrăștiat de nevoie prin lume cerșind,

Asta e soarta ce o avem pe pământ?

Urmașii neghiobi de mărețe popoare,

Ce drept mai avem la existență sub soare?

Așa cum sunt

Puțin timp, de multă vreme,

Zbuciumat printre extreme,

Oriunde ar fi fără de schimb,

Nu am copite, și nici nimb,

Nu sunt un sfânt, și nici nebun,

Dar ce gândesc, aceia spun.

Sunt de folos, dar incomod,

Așa cum sunt, altfel nu pot.

Sunt și un bocet, și un cânt,

Precum am fost, așa și sânt,

Dulceață acră cu venin,

Așa cum sunt, așa rămân.

Oastea Dragonului cu cap de lup

 Născuţi din vremurile bătrâne,

Prin Apuseni şi prin Cărpaţi,

Curaţi ca apele fântâne,

Nemuritori, ostaşi neînfricaţi.

Uriaşi, mereu gătiţi de luptă,

Întregi la suflet şi la trup,

Veghează viaţă neîntreruptă,

Oastea Dragonului cu cap de lup.

Libertatea cuvântului

Orice opinie are drept la viață,

Zâmbind pe sub musteață,

Zicea un comandor.

Opinia poate și are drept la viață,

Opinia poate, dar nu și autor.

#безвас

Noi, cu susținere Divină,

Vom trece prin ninsori și ploi,

Chiar dacă rămânem fără lumină, 

Important că fără voi!

Nebunului

Te vezi mereu stăpânul Lumii,

În visul tău imperial,

Iar oamenii îi crezi de mumii,

Și nu trăiești în timp real. 

Conduci prin ură și minciună,

Cu pași grăbiți te înbogătești,

Când taci, doar laude și lingușire sună,

Și o liniște totală când vorbești, 

Masele ca să te creadă,

Permanent ești în vizor, 

Iar cei zombați într-o cereadă, 

Cred în ziare, radio, televizor. 

Pe cei ce au altă părere,

I-așteaptă un glonț ori un topor,

Doar să te ții tu la putere,  

Bagi frica în propriul popor. 

Ți-a mai venit idee dură,

Hotarele să le lărgești, 

Și te-ai pornit să semeni ură, 

Îngrășământ cu viețe omenești. 

Acum doar una pot să spun, 

Lumea suferă de un nebun. 

Venitici, la noi acasă...
Sau suntem proşti, sau nu ne pasă

DUŞMANII DIN NOI

Ajunge frate, să ne plângem,

Că de străini mereu suntem conduşi,

Adevăratul duşman trebuie să-înfrângem

Nu doar pe unguri, turci şi ruşi

Nu sunt puternici duşmanii de-afară,

Cei din trecut şi de apoi,

Cât de vicleni sunt duşmanii din ţară,

Dar şi mai răi sunt duşmanii din noi.  

Doar ne-a rămas să trecem la podurile de legi.

În versuri şi în cântec,

Ca soarele prin nori,

Venit-a noastră limbă

Pe podurile de flori.

Venit ca să trezească

Poporul înrobit,

Într-un indemn la luptă

Spre Idealul Sfânt.

Unească-se poporul

De duşmani dezbinat,

Să întregim meleagul

De Domnul destinat!

Români am fost şi suntem,

Români, vom fi în veci!

Doar ne-a rămas să trecem

La podurile de legi.

Am primit pe-acest pământ

Am primit pe-acest pământ

Reprezentaţi unor popoare,

Iam aşezat pe ei la masă,

Iar ei în cap se urc calare

Dulcea noastră pâine,

Cu drag le-am împărţit

Iar ei, ne scuipă-n fată

Şi limba lor ni-o bagă-n gât.

Iam oferit azil,

Iam oferit şi masă,

Iar noi…

Nu mai suntem stăpâni la noi acasă.

IMNUL RENAŞTERII LEGIONARE DIN BASARABIA

Moto: Nu ma numiţi rasist,
Nu sunt, atâta de vulgar,
Mândru sunt, că sunt român,
Şi cu simţ legionar.  

Pornim în zi de primăvară

Vitejii Şoimi de Fier,

Noi, vom zidi o Nouă Ţară

Ca Soarele Sfânt de pe cer.

Venim din oraşi şi din sate

Ţărani, muncitori, cărturari,

Avem întreagă Ţară-n spate,

Avem cu toţi un singur grai!

Suntem făcuţi dintr-o glie,

Întreg poporul românesc,

Luptăm pentru Ortodoxie,

În nume Domnului ceresc!

Suntem la luptă şi la muncă,

Uniţi la bine şi la greu

Nu vom uita nici o poruncă,

La Căpitan gândim mereu!

Venim în zi de primăvară

Vitejii Şoimi de Fier,

Noi, vom zidi o Nouă Ţară

Ca Soarele Sfânt de pe cer.

Vine ceasul deşteptării

Creştini din naştere suntem,

Urmaşii vitejilor popoare.

Pământuri vechi le moştenim,

Ce s-au jertfit prin sânge şi sudoare.

Avem un singur grai, avem o glie,

Un singur Dumnezeu avem.

În lupta grea pentru Unire

Pentru urmaşi sa le păstrăm.

Vine ceasul deşteptării,

Căci scurt e somnul omului

Ne vom uni în slava Ţării,

Pentru slăvirea Domnului.

De unde ne tragem? Cine suntem?

De unde ne tragem? Cine suntem?

Ce am avut ? Ce mai avem?

O singură Ţară ca o fiinţă,

O singură limbă, aceiaşi credinţă!

Aceiaşi cultură, un singur trecut.

Cu ce am rămas? Din ce am avut.

Cu armate străine, cu săracii fără pâine,

Lipsiţi de credinţă în ziua de mâine.

Cu savanţii plecaţi ca măturătorii de stradă,

Cu fete înrobite la păgâni în ograde.

De unde ne tragem? Cine suntem?

Ce am avut? Ce mai avem?

LIMBA ROMÂNĂ

Motto: O altă limbă mai frumoasă

Cât n-ai căta, nu mai găseşti,

Ca limba-n care se vorbeşte.

Pe plaiuri româneşti.

Când e uşor,

Şi când ne este greu,

În Limba Noastră ne rugăm

Lui Sfântul Dumnezeu.

În Limba Noastră ne vorbim

De dragoste şi chiar de ură,

Cu Limba Noastră mai trăim

În viaţa asta sură.

Ce poate fi mai dulce

În viaţă atât de-amară,

Ca Limba ce o vorbim

În biată noastră ţară.

URMAŞILOR MEI

Nimeni nu poate trecutul să-l schimbe,

Nimeni nu poate să-mi ia viitorul,

Nu poate să-mi calce mândria şi limba,

Şi nimeni nu poate să-mi ia tricolorul!!!

Democrație

Schimbăm extreme stânga-dreapta,

Comunism, liberalism,

În popor doar creşte cearta

Şi procent de pesimism.

Unii vin, iar alţii pleacă

Salarii  scad, iar preţuri cresc,

Ţara devine tot mai săracă ,

Doar demnitari îmbogățesc.

Săturat sunt de hoţie,

Îmi sare inima din piept

Cu adevărat, democraţie,

Există doar în stat de drept.

LA BUSTUL LUI MIHAI EMINESCU

Motto: Tu maiestre iartă-i

Că într-un an electoral,

Cei habar ce n-au de a ta scrisoare,

Te-au făcut şi liberal.

Tu să ştii, şi după moarte,

De cei răi nu ai scăpat,

Căci "savanţi", fără de carte,

Multe gropi ţi-au mai săpat.

Ne-au minţit aceeaşi fiare,

Şi-n picioare ne-au călcat,

Spusul tău smulgând cu gheare,

În temnițe ne-au băgat.

Precum hoardele nebune,

Limba ni-au schimonosit,

Umplând ziare cu minciune,

De viaţa-n care ai trait.

Ni-au schimbat valori şi fraţii,

Să trăim doar în păcat,

Naprasnic s-au bucurat piraţii,

Noi de străbuni nu am uitat.

Sânge-n apă nu se schimbă,

Să-l păstrăm suntem dători,

Avem credinţă, avem limbă,

Deci suntem nemuritori.

BASARABIA PE CRUCE

De două secole încoace,

Plini de necaz şi fără pace,
Stă pe cruce răstignită,
Basarabia răpită.
Din Moldova-veche ruptă
Şi de toate sucuri suptă,
Pe nedrept a fost furată
De la rădăcini tăiată:
Prin minciuni şi paradoxe
De la origini ortodoxe,
Prin interesele meschine
De la rădăcini latine,
Iar prin forţă şi prin teamă
De la Patria sa mamă.
Basarabia răpită.
Stă pe cruce răstignită,
Şi de două veachuri plânge
Cu lacrimi plini de sânge.

Stat de drept

Botezaţi de Apostol Andrei,

De Arhanghel Mihai îndreptaţi,

Şoimi de fer al Naţiei,

Steagul sus! Cât mai sus ridicaţi!

Suntem fraţi toţi pe maluri de Prut

Şi avem doar un singur destin,

Să întoarcem ce am avut, 

Un stat de drept, naţional şi creştin!  

Trăiască România Mare

Motto: În zile calde, în vremuri reci,

Dorim şi mic şi mare:

„Trăiască naţia în veci”

„Trăiască România Mare”

Se zbate tot ce-i Românesc,

Se luminează mică ţară.

Din iadul roşu pământesc

Spre aerul curat de afară.

E greu în ţara mea să fiu stăpân

Sub intervenţia străină

Dar sunt aici stăpân,

Căci Ţara mi-e Română

Şi cred că vom trăi

Acea frumoasă clipă,

Când puii Acvilei

Din nou vor fi sub o aripă.

Va răsuna atunci:

„Deşteaptă-te Române”,

Iar Ţara se va elibera

De idole străine.

Acvila strălucitor,

Se va ridica spre soare,

Şi va cuprinde tot pământul

De la Carpaţi până la mare!

UITUCII

S-au uitat tradiţii creştine,

S-a uitat Testamentul de Ştefan lăsat.

Uitucii de astăzi, lipsiţi ruşine,

Vând tot ce a rămas în stat.

De a cui este sânge, ce-l purtăm noi în vine,

Istoria întreagă se lasă uitat.

Uitucii de astăzi, lipsiţi ruşine,

Vând tot ce a rămas în stat.

Când de vândut nu e nimic

Când totul s-a vândut din ţară,

Şi când ruşine, nu mai e nici pic,

Uitucii ne vând Ţara.

Sus! Ridică-ţi fruntea sus!

Sus! Ridică-ţi fruntea sus!

Popor creştin din rădăcini latine,

Cu noi este Iesus

Pe drumul presărat cu spine.

Sus! Ridică-ţi fruntea sus!

Încântă-ne cu dulcele tău grai,

În lupta ce strămoşii tăi au dus.

Spre glorie în mai destoinic trai.

Sus! Ridică-ţi fruntea sus!

Luptăm pentru dreptate.

Cum în scripturi s-a spus

Avem drept la libertate.

I-a arma–n mâini, i-a sacul–n spate,

Porneşte–te în drumul greu.

Lupţi pentru libertate,

Deci lupţi şi pentru Dumnezeu!

VINO DOAMNE!

Vino Doamne, vino

Adă-ne lumină
Şi acei "chiori" să vadă
Că suntem luaţi ca pradă,
Şi acei "surzi" să-şi dăi-e seama
Că suntem ţinuţi cu teama,
Şi acei "muţi" să ne vorbească
Limba noastră ROMÂNEASCĂ!
Să ne adunăm hotare, 
Fă-ne Doamne, ŢARA MARE!

HĂITURĂ

Aho, aho Legionar,

Toarnă vinul în pahar,

Să cinstim paharul plin

Pentru al nostru măreţi destin

Pentru Vechile Hotare,

Pentru Romania Mare,

Pentru Ştefan și Mihai,

Pentru Romania, hai,

Hai ridică-ţi fruntea sus,

Tu ficiorul lui Iesus

Pentru lupta creștinească,

Pentru Ţara Româneasca,

Pentru Moldova și Ardeal,

Sa cinstim acest pahar,

Nu uita de a cui tu ești

România sa trăieşti!!!!!!!!