Se înalță gândurile sus,
Către Cel, ce toate știe și le vede,
Te roagă cel, cu sufletul distrus,
Dă-mi doar putere de a crede.
Eu nu sunt, cel mai
bun creștin,
Nici nu pretind să fiu aproape,
Dar una știu, nu sunt cretin,
N-amestic Dumnezeu cu vrăji și horoscoape.
Chiar dacă trupul îmi putrezește,
Și sufletul aproape-i mort,
Precum o cruce, mă păzește,
Durerea ce mi-e dată să o port.
Pot fi sărac printre bogați,
Pot fi bogat în sărăcie,
Dar nu în viață ce silit băgați,
Plină de pompă, fală și fățărnicie.
Eu sunt cum sunt și cred cum pot,
Și sper să cred cât voi avea putere,
Doar una cer și asta-i tot,
Să cred în oameni și în Înviere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu