Nebunului

Te vezi mereu stăpânul Lumii,

În visul tău imperial,

Iar oamenii îi crezi de mumii,

Și nu trăiești în timp real. 

Conduci prin ură și minciună,

Cu pași grăbiți te înbogătești,

Când taci, doar laude și lingușire sună,

Și o liniște totală când vorbești, 

Masele ca să te creadă,

Permanent ești în vizor, 

Iar cei zombați într-o cereadă, 

Cred în ziare, radio, televizor. 

Pe cei ce au altă părere,

I-așteaptă un glonț ori un topor,

Doar să te ții tu la putere,  

Bagi frica în propriul popor. 

Ți-a mai venit idee dură,

Hotarele să le lărgești, 

Și te-ai pornit să semeni ură, 

Îngrășământ cu viețe omenești. 

Acum doar una pot să spun, 

Lumea suferă de un nebun.